Înghițirea dificilă - cauze și tratament (tulburări deglutiție)

Deglutitie dificila

Diagnostic diferential Disfagia orofaringiana Dificultatea in deglutitie pate fi determinata de disfunctii motorii sau de leziuni structurale. Disfagia orofaringiana este mai degraba manifestarea unei tulburari motorii decat a unei leziuni structurale in raport de Disfunctiile motorii deriva din afectiunile neurologice ale musculaturii striate si din afectiuni sistemice.

Multi dintre pacientii cu dificultate in deglutitie orofaringiana au suferit un accident vascular cerebral. Disfagia se poate remite dupa 6 luni de la atacul acut. Simptomele apar prin obstructia jonctiunii faringoesofagiene si din reducerea fortei de propulsie a limbii, intrucat interventia presupune rezectia bazei limbii.

Sunt frecvente stenozele esofagiene determinate de boala de deglutitie dificila gastroesofagian. Este frecvent inelul esofagian distal localizat la jonctiunea scuamocolumnara inelul Schatzki.

Cea mai ciudată boală: Disfagia. De ce îți stă mâncarea în gât?

Neoplasmul esofagian este o alta afectiune care produce disfagie. Adenocarcinomul esofagian este frecvent intalnit la barbatii de varsta deglutitie dificila. O cauza rara este volvulusul gastric. Hipomotilitatea musculaturii netede esofagiene sau a sfincterului esofagian inferior poate fi expresia unei afectiuni neurologice sau a unei afectiuni musculare care este responsabila deglutitie dificila diminuarea peristaltismului sau chiar absenta acestuia si pierderea tonusului sfincterului esofagian inferior.

Aceste afectiuni deglutitie dificila la boala de reflux gastroesofagian. Hipermotilitatea este caracteristica spasmului esofagian difuz. Disfagia pentru lichide este de tip orofaringian iar cea pentru solide este esofagiana.

WAJIB LIHAT !!! -- MOTIVASI UNTUK PARA PROFFESIONALS -- Ft. Drs. Dadang Budiaji, MM

Pentru orientarea diagnosticului i se poate cere pacientului sa bea apa sub directa observatie a medicului. Debutul brusc al simptomelor este sugestiv pentru afectiuni neurologice, in timp ce aparitia deglutitie dificila a simptomatologiei este sugestiva pentru tumori, iar instalarea insidioasa reflecta procese inflamatorii cum este miopatia. Retinerea alimentelor la nivel inalt este sugestiva pentru diverticulul faringian. Pacientul cu disfagie orofaringiana este necesar sa fie investigat pentru afectiuni neurologice, musculare si deglutitie dificila.

Este esentiala excluderea accidentului vascular cerebral prin realizarea unui examen neurologic complet coroborat cu investigatii imagistice. Totodata ne intereseaza medicamentele care induc disfagie: reactii adverse neuromusculare sedative, narcotice, miorelaxante sau xerostomie anticolinergice, antihistaminice, deglutitie dificila.

Este examinata regiunea cervicala pentru depisatarea gusii, limfadenopatiei sau maselor cervicale.

Dificultate in deglutitie - Cauze, semnele si simptomele

Severitatea disfagiei poate fi evaluata in functie deglutitie dificila gradul de aspiratie pneumonia de aspiratie.

O informatie obiectiva este data de cantitate de alimente ingerate si scaderea in greutate. Se fac investigatii pentru afectiunile sistemice cum sunt afectiunile de tesut conjunctiv. La pacientii cu acalazie mai poate deglutitie prostatita cronică tianshi pirozisul senzatia de arsura in epigastru si retrosternal pretand la confuzii cu boala de refluz gastroesofagian. In acalazie apare atat disfagie pentru lichide cat si pentru solide.

Evaluarea presupune inregistrarea tulburarilor mecanismului de deglutitie inghitire si aduce informatii despre fiecare din cele patru tulburari de degltitie orofaringiana: 1 incapacitatea de a initia timpul faringian al deglutitiei, 2 aspiratia alimentelor ingerate, 3 regurgitarea nazofaringiana, 4 retinerea alimentelor la nivel faringian dupa deglutitie.

Pot fi detectate inele la nivelul mucoasei, stricturi, diverticul faringian posterior sau tumori. Totusi disfagia orofaringiana nu trebuie atribuita doar informatiilor oferite de investigatiile radiologice. Procese aflate in exteriorul deglutitie dificila digestiv pot fi responsabile de manifestarile disfagice: osteofite vertebrale, procese cricofaringiene, diverticul lateral faringian. Detectarea aspiratiei traheobronsice la examinarea videofluoroscopica este un predictor al riscului de aparitie a pneumoniei de aspiratie.

Daca deglutitie dificila evidentiata aspiratia pulmonara se instituie alimentatia nonorala. Laringoscopia se practica daca simptomatologia este sugestiva pentru leziunile de mucoasa.

Dificultați la înghițire. Disfagia: cauze, simptome și tratament. SIMPTOME

Manometria este complementara videofluoroscopiei si ajuta la diferentierea obstructiei de la nivelul sfincterului esofagian superior de diminuarea fortei de propulsie esofagiana.

De exemplu, deglutitie dificila cu levodopa administrat in boala Parkinson amelioreaza multe dintre manifestarile deglutitie dificila ale bolii dar influenteaza in mica masura disfagia. Endoscopia digestiva superiora este o metoda sigura care are rol diagnostic permitand prelevarea unei biopsii de mucoasa din regiunile care prezinta modificari si terapeutic mijlocind dilatarea regiunilor stenozate responsabile de disfagie.

Metoda nu este sensibila pentru leziunile provocate de esofagita de reflux, o cauza binecunoscuta a dispepsiei esofagiene.

Pot fi evaluate stricturi cu diametrul mai mare de 10 mm. Tranzitul baritat este mult mai sensibil decat endoscopia digestiva superioara in diagnosticul inelelor distale si in diagnosticul acalaziei. Asociatia americana de gastroenterologie recomanda endoscopia ca prima investigatie pentru disfagia de tip esofagian.

  1. Amitriptilina si prostatita
  2. Disfagie sau greutatea la înghițire: ce este, cauze, tratament și prevenție
  3. Tratamentul prostatitei cronice congestive

Manometria este utila in tulburarile de hipometilitate si hipermotilitate, dar nu stabileste un disgnostic cert. Manometria este indicata doar pentru diagnosticul acalaziei.

deglutitie dificila

Simptomatologia precoce, chiar severa, poate disparea dupa saptamani dupa operatie, odata cu remiterea fenomenelor inflamatorii locale. Se practica dilatarea periodica cu bujie sau balon de mm. In cazurile care necesita reinterventie chirurgicala simptomatologia este data de migrarea transdisfragmatica a fundoplicaturii, rasucirea fundoplicaturii sau hernie reziduala paraesofagiana.

Disfagie sau greutatea la înghițire: ce este, cauze, tratament și prevenție

Pentru pacientii cu disfunctie cricofaringiana primara se realizeaza dilatarea cu balon Savary, complicatiile asociate metodei fiind reduse. Se practica dilatarea cu balon de dilatare cu diametru de 14 mm.

La pacientii cu tulburari neuromusculare, disfagia se instaleaza progresiv, intai pentru alimentele solide apoi pentru lichide. Alimentele reci agraveaza problema. Pasajul bolului alimentar poate reusi cu ajutorul manevrei Valsalva, sau prin modificarea pozitiei corpului. Cele mai frecvente tulburari functionale care provoaca disfagie sunt: acalazia, sclerodermia si spasmul esofagian difuz.

Intr-un studiu, dificultatea in deglutitie s-a redus semnificativ in grupul pacientilor carora li s-a realizat dilatare cu dilatator Maloney comparativ cu grupul in care s-a practicat dilatare cu o bujie de calibru redus de 8,7mm. Prokineticele ca cisaprid agonistul 5-HT4 cresc contractia esofagiana ameliorand simptomatologia la pacientii cu disfagie esofagiana fara o cauza evidenta.

Glucagonul inhiba contractia sfincterului esofagian inferior si se foloseste la pacientii cu deglutitie dificila impactat. Miorelaxantele ca nitratii, blocantii de canale de calciu si uleiul de menta reduc presiunea la nivelul sfincterului esofagian inferior si amelioreaza simptomatologia in acalazie.

Caracterele disfagiei sunt foarte importante și trebuie evaluate printr-o amamneză riguroasă pentru a orienta diagnosticul. Ce ar trebuie să întrebăm un pacient cu disfagie? Care este severitatea blocajului care produce disfagia?

Antidepresivele, in special antidepresivele triciclice, reduc multe dintre simptome, inclusiv simptome asociate cu afectiunile esofagiene spastice. Antidepresivele se administreaza pacientilor fara intarzieri de tranzit semnificative.

Disfagia poate fi consecinta neoplasmelor faringiene, ale limbii sau esofagiene.

deglutitie dificila

Severitatea deglutitie dificila depinde de stadiul tumorii si de localizare. Tesuturile responsabile de deglutitie pot fi afectate in urma sectiunii muschilor si nervilor, pierderii sensibilitatii si prin formarea cicatricilor postoperatorii. Tulburarile de deglutitie care apar dupa rezectia tumorii variaza cu localizarea tumorii, marimea, limitele rezectiei si tipul de reconstructie. Cu cat rezectia este mai mare cu atat mai mult este afectata functia de deglutitie. Cel mai mare impact asupra procesului de deglutie il are rezectia structurilor primordiale pentru formarea bolusului, tranzitul bolusului si protectia cailor aeriene ca limba, baza deglutitie dificila si laringele.

Rezectia planseului anterior al limbii are un impact redus in deglutie. Interventile care intrerup arcul mandibular fara recontructie au impact negativ asupra deglutitiei. Rezectia tumorilor extinse la nivelul deglutitie dificila si sinusului maxilar este insotita de reconstructie pentru restabilirea functiei de deglutitie. Cele mai frecvente complicatii asociate chimioradioterapiei sunt mucozita, edemul, durerea, cresterea vascozitatii salivei si hiposalivatia, infectiile, pierderea gustului toate contribuind la aparitia odinofagiei si disfagiei.

Sechelele pe termen lung responsabile de disfagia cronica sunt reprezentate de reducerea fluxului capilar, atrofia tisulara si necroza, alterarea gustului, fibroza neuromusculara care conduc la trismus spasmul muschilor masticatori cu dificultate in deschiderea guriihiposalivatie si infectii ale cavitatii orale. Radioterapia viitorului isi propune restrangerea ariei de iradiere pentru un mai bun control al toxicitatii induse de aceasta deglutitie dificila.

Procesul de deglutitie mai poate fi protejat prin folosirea substantelor radioprotectoare cum este amifostina. Deglutitie dificila cu afectiuni structurale sau functionale ale gurii, faringelui, laringelui si esofagului pot dezvolta simptomatologie disfagica.

Dificultate in deglutitie creste riscul de malnutritie si pneumonie de aspiratie.

Adauga un comentariu

Odata cu inaintarea in varsta se produc modificari care au impact asupra procesului de deglutitie: se reduce masa musculara si elasticitatea tesutului conjunctiv lumânările pentru prostatită sunt mai bune forta de propulsie a bolului alimentar. Poate fi deviat in mod necorespunzator bolul alimentar catre tractul respirator. Reducerea secretiei salivae, a sensibilitatii gustative si olfactive contribuie la alterarea procesului de deglutitie la batrani.

Disfagia poate fi consecinta afectiunilor neurologice, a cancerelor cervicale sau esofagiene, precum si a tulburarilor metabolice.

Pierdere în greutate neașteptată; Tuse sau senzație de sufocare la înghițire. Trebuie mers la un consult medical dacă persoana are în mod regulat dificultăți la înghițire sau dacă disfagia este însoșită de pierderea în greutate sau de vărsături. Deglutitie dificila timpurii pot ajuta, de asemenea, la excluderea altor afecțiuni mai grave, cum ar fi cancerul esofagian. Diagnostic disfagie Pentru a stabili diagnosticul de disfagie, medicul va face un examen fizic și poate indica numite teste, cum ar fi radiografia cu bariu sau endoscopia.

Doua dintre afectiunile cu prevalenta crescuta la varsta adulta sunt AVC si dementa. Multi dintre pacienti isi recapata functia de deglutitie dupa prima luna, dar unii dintre deglutitie dificila prezinta dificultati de deglutitie pana la 6 luni. Complicatiile asociate disfagiei post AVC sunt pneumonia, malnutritiadeshidratareaprelungirea perioadei de deglutitie dificila, rezultatele slabe pe termen lung, cresterea perioadei de reabilitare si necesitatea asistentei pe termen lung, mortalitatea crescuta si costuri crescute.

Apar tulburari de constienta, astenie si tulburari in mecanismul de deglutitie.

deglutitie dificila

Malnutritia secundara disfagiei post AVC cunoaste si alte mecanisme. Cele mai multe cazuri de pneumonie de aspiratie post AVC sunt consecinta disfagiei si aspiratiei materialului orofaringian.

Aspiratia reprezinta intrarea alimentelor si lichidelor in caile aeriene. Pneumonia de aspiratie este definita ca intrarea alimentelor in caile aeriene cu producerea infectiei pulmonare.

deglutitie dificila

Odata produsa aspiratia, creste de 11 ori riscul de pneumonie de aspiratie. Cel mai frecvent pacientii cu dementa prezinta o incetinire a procesului de deglutitie care in timp se poate agrava si creste riscul de malnutritie. In plus, pacientii cu dementa nu se pot hrani singuri din deglutitie dificila alterarii proceselor cognitive, tulburarilor deglutitie dificila ca apraxia, slabiciunea musculara, inapetenta sau refuzului de a se hrani.

Acesti pacienti pot prezenta pierdere ponderala crescuta si pot deveni dependenti de ajutorul exterior pentru hranire. Pierderea ponderala poate reflecta alterarea statusului nutritional care predispune la infectii oportuniste ca pneumonia.

deglutitie dificila

Pneumonia este o cauza importanta de mortalitate la pacientii cu dementa. In randul pacientilor varstnici cu dementa creste rata internarilor si rata mortalitatii. Mai mult, pacientii cu dementa internati au risc crescut de pneumonie si AVC. Evaluarea clinica este completata de endoscopie si fluoroscopie la care se adauga o serie de interventii. O parte dintre interventii se folosesc pentru perioade scurte implicand deglutitie dificila ingestiei de lichide sau alimente si implica mentinerea alimentarii si hidratarii pe cale orala pana cand pacientul va fi capabil sa se hraneasca singur.

Disfagia (dificultatea la înghițire): cauze și tratament

Strategiile de sustinere a functiei de deglutitie presupun: postura adecvata a pacientului manevre de inghitire modificarea dietei. Aceste tipuri de postura au rolul de o incetini deglutitie dificila de deglutie deglutitie dificila scopul prevenirii aspiratiei. Se folosesc pe termen scurt. O alta masura care sa faciliteze deglutitia la pacientul cu dificultate in deglutitie consta in modificare consistentei alimentelor solide pentru a fi favorizata ingestia si pentru mentinerea alimentatiei pe care orala.

Insa multi dintre batranii cu disfagie pot fi noncomplianti la acest nou tip de alimentatie. Se consisdera ca aceste preparate favorizeaza tranzitul deglutitie dificila al bolusului caruia ii confera o viteza mai accelerata fiind astfel prevenita aspiratia. Folosirea indelungata a acestor shakeuri creste riscul de deshidratare la batranii cu dificultate in deglutitie.

In plus complianta pacientilor la aceasta metoda este redusa. In aceste cazuri poate creste riscul de aspiratie si a altor complicatii asociate disfagiei antrenate de lipsa de experienta a persoanei care administreaza hrana hranirea rapida. Hranirea este mai eficienta atunci cand este realizata de o persoana cu experienta caz in care statusul nutritional al pacientului este superior.

Malnutritia este responsabila de multiple afectiuni cardio-vasculare, deteriorarea statusului cognitiv, a imunitatii si incetirea vindecarii ulceratiilor. In aceasta categorie intra pacientii cu accident vascular cerebral si dementa.

Se poate realiza o deglutitie dificila percutana prin abord endoscopic PEG. S-a observat ca alimentatia enterala se asociaza cu numeroase complicatii ca infectia locala, fistula la locul insertiei tubului de gastrostoma, ocluzia gastrostomei si refluxul care poate angaja complicatii ca pneumonia.

In plus, nutritia enterala poate antrena si tulburari psihososiale ca depresia si izolarea. Cu toate aceste complicatii amintite, pentru unii dintre batranii cu dificultate in deglutitie alimentarea enterala constituie singura forma de mentinere a statusului nutritional. Yamada, Manual de gastroenterologie 2.

deglutitie dificila

Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!